De ce să las copilul într-o excursie școlară ....

Excursia didactică are ca scop:

• dezvoltarea spiritului de observaţie, formarea unor deprinderi (de orientare pe teren, schiţarea unor peisaje simple, alcătuirea unor scheme/desene);
• formarea deprinderii de a utiliza instrumente necesare cercetării terenului (busola);
• formarea deprinderii de a face scurte însemnări pe parcursul excursiei;
• formarea deprinderilor de a colecta, ambala şi transporta materialul adunat în excursie;
• formarea deprinderilor de a imortaliza pe peliculă imagini semnificative din punct de vedere geografic, istoric;
• lărgirea orizontului didactic, realizând legătura dintre teorie si practică.

Etapele de care trebuie să ținem seama în organizarea/desfăşurarea excursiilor sunt:

• proiectarea excursiei (stabilirea traseului, stabilirea opririlor şi a locurilor de cazare, stabilirea obiectivelor, obţinerea aprobărilor necesare);
• pregătirea teoretică şi tehnică (pentru învăţător: studierea hărţii în vederea identificării obiectivelor pe teren, eventual deplasarea la faţa locului; pentru elevi: cunoaşterea planului, repartizarea sarcinilor individuale sau de grup, formarea grupelor de lucru, stabilirea  echipamentului);
• desfăşurarea excursiei;
• evaluarea excursiei (la întoarcere fiecare grupă îşi definitivează materialul cules, îl prezintă în faţa colegilor şi se face evaluarea; se pot organiza expoziţii).

Primele două etape constau în pregătirea teoretică, documentarea, studierea traseului, orientarea. Pentru o bună pregătire trebuie ca învățătorul/profesorul să cunoască mai întâi locul, prognoza meteo pentru perioada când se va desfăşura excursia, datele plecării şi sosirii mijlocului de transport.În etapa de documentare cadrul didactic poate folosi articole de pe internet, diverse prezentări ale zonei respective, oferte, hărţi, fotografii, pliante. Documentaţia bibliografică bună este foarte importantă pentru că, indiferent că la faţa locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activităţii şi trebuie să ofere explicaţia ştiinţifică.Organizatorul excursiei alege cea mai cunoscută zonă, asigurând transportul, masa, respectiv cazarea. Tot el va stabili și traseul şi se va ţine o evidenţă a numărului de participanţi, notând și punctele de aplicaţie practică sau activităţile specifice fiecărei opriri. După organizarea datelor, profesorul prezintă oferta părinţilor, trasîndu-le chiar și diverse sarcini părinţilor însoţitori, dar și copiilor. Se analizează costul excursiei şi se întocmeşte dosarul cu actele şi aprobările necesare oricărei excursii.Desfăşurarea propriu-zisă a excursiei – cea de-a treia etapă constă în: culegerea datelor şi cercetarea la faţa locului. În timpul excursiilor putem studia: fenomene geologice (cariere de piatră, peşteri, saline), aspecte geografice (un lac, un munte, o deltă, un baraj natural, vegetația și fauna dintr-o anumită zonă), elemente de etnografie (datini, tradiții, portul popular din zona respectivă), aspecte din viaţa culturală şi religioasă (biserici, basilici, monumente, fortificații), aspecte din viaţa socio-economică (fabrică, magazine, cofetării/patiserii), aspecte ale trecutului istoric (cetăţi, ruine).În ultima etapă avem în vedere: verificarea, selectarea, prelucrarea materialului cules şi valorificarea rezultatelor:

• păstrarea informaţiilor, ordonarea evenimentelor;
• compararea anumitor aspecte;
• conştientizarea anumite trăiri ale participanţilor;
• emiterea de concluzii și efectuarea unor aprecieri;
• reconstituirea traseului pe zile, în funcţie de obiectivele urmărite;
• adunarea materialelor culese şi analizarea lor în totalitate;
• revederea notiţelor și completarea, acolo unde e cazul, cu ajutorul întrebărilor;
• așezarea în ordine a eşantioanelor de roci, fructe, ramuri, frunze, insecte etc.;
• aranjarea fotografiilor sau vizionarea înregistrărilor;
• vizionarea traseului marcat pe harta fizică cu o bandă colorată, marcându-se punctele de lucru de pe parcursul excursiei;
• ilustrarea cu o fotografie reprezentativă a obiectivelor principale, în funcţie de scopul urmărit;
• valorificarea materialului cules prin realizarea unor panouri informative sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor cu scop ilustrativ şi educativ de popularizare a acţiunii pentru trezirea interesului copiilor pentru cunoaşterea patriei.

Orice excursie constituie un mijloc important de călire a organismului şi de unitate a colectivului, concluzionând că pe teren, în comparaţie cu sala de curs, conţinutul informativ al lecţiei are o arie mai vastă de cuprindere  a elementelor adiacente care definesc categoria de noţiuni propusă în studiu.Pe toată durata excursiei trebuie făcute înţelese legăturile cauză-efect între componentele mediului, prin popasuri cu scopul de a observa unele lucrări de degradare a terenului  sau de poluare, observarea deşeurilor menajere aruncate la întâmplare în preajma apelor, în locurile de relaxare din păduri, în preajma localităţilor.Toate tipurile de excursii respectă parcurgerea acestor etape: pregătitoare, organizatorică, de instruire a colectivului de elevi  pentru a fi capabili să realizeze obiectivele propuse pe parcursul activităţilor, dar și valorificarea rezultatelor, fiind prilejuri ideale în care învăţătorul sau profesorul îi poate face pe școlari să înţeleagă noţiunile de  geografie, științe le naturii, evoluţia fenomenelor din mediul înconjurător, aceștia luând contact direct cu realitatea înconjurătoare,  interesul pentru studiul acestor discipline lărgindu-se.Excursia este de fapt o călatorie de cel puţin o zi, efectuată în afara localităţii de domiciliu, cu un mijloc de transport autorizat, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul, lărgirea orizontului  didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie şi practică. Acest tip de activitate anticipează  intuirea, cunoasterea generală, uşurând succesul învăţării, având avantajul de a ușura observarea  elementelor mediului în ansamblul lor, cu interrelaţiile specifice, generând deducerea cauzelor care le-au generat.Din punct de vedere al conţinutului sunt mai multe tipuri de excursii:

• excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic ;
• excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic ;
• excursii cu obiective mixte.

Excursia școlară este una dintre cele mai interesante, plăcute si utile activităţi extrașcolare, provocând contactul direct cu mediul, aceasta însemnând o percepere activă a unor zone geografice, peisaje, acţionand direct asupra acestora.Prin aceste acţiuni copiii dobândesc informaţii, îşi formează reprezentări, trăiesc experienţe de învăţare, de aceea, conţinutul trebuie ales cu grijă, bine corelat cu scopul şi obiectivele, perioada sa fie corespunzătoare unei bunei desfăşurări a activităţii. 

IMPORTANTA SOCIALIZARII CU ALTI COPII AJUTA LA DEZVOLTAREA PERSONALITATII.

 Cat priveste perioada copilariei, in viata copilului familia este cea mai importanta dupa care in adolecenta grupurile de prieteni si scoala tind sa primeze.
Programele si taberele scolare vor avea si ele la randul lor un impact major asupra personalitatii in curs de formare a copilului. Trebuie mentionat faptul ca un copil singur la parinti trebuie stimulat si mai mult sa socializeze tocmai pentru a invata sa imparta si sa interactioneze cu ceilalti copii din jurul sau.
Acest lucru ajuta la inhibarea tuturor temerilor de a relationa si cizeleaza comportamentul copilului ce poate avea tendinte egocentrice sau de auto-izolare, lucru datorat in oarecare masura si faptului ca o buna parte dintre ei aleg sa comunice mai degraba in mod virtual prin intermediul calculatorului sau telefonului.

COPIII INVATA SA SE DESCURCE SINGURI

Aflandu-se in imposibilitatea de a se baza pe parinti atunci cand vor trebui sa se trezeasca, sa manance sa-si rezolvele micile (eventuale conficte) sau nemultumiri legate de ceva anume, acestia vor fi nevoiti sa invete sa se descurce pe cont propriu. La inceput exista posibilitatea sa le fie teama sa-si exprime propiile opinii de frica reactiilor celorlati, dar vor invata ca este important sa spuna ce simt, ce isi doresc pentru ca sunt in permanenta ascultati. In acest mod :
– Le este stimulata increderea in propriile forte si invata sa se descurce singuri
– Sunt invatati sa-si depaseasca limitele si sa isi regleze nivelul asteptarilor cu cel al posibilitatilor
– Isi imbunatatesc abilitatea de a rezolva problemele si li se activeaza dorinta de  independenta si autonomia

COPIII INTRA IN CONTACT UNII CU ALTII SI LEAGA PRIETENII

O tabara bine aleasa, indiferent de tematica ei,arta, limbi straine, dans, sport, etc. ii ofera copilului oportunitatea de a intra in contact cu alti copii de varste apropiate din diferite orase, tari si culturi .

COPIII INVATA SA-SI ASUME RISCURI SI SA SE AUTODEPASEASCA

Taberele canalizeaza nevoile copiilor de a se integra in anumite grupuri, de a experimenta tot felul de activitati constructive si creative, de depasire a limitelor, intr-un mediu controlat si sigur. Copiii vor avea satisfactia autodepasirii si isi vor dezvolta creativitatea prin munca in echipa.

Multitudinea de activitati si interactiunea cu atat de multi copii se poate transforma in prietenii solide si experiente de neuitat!